CSM: cazuri în care se anchetează abuzuri sexuale asupra minorilor de șapte ani drept acte sexuale consimțite!

10 concluzii ale raportului Consiliului Superior al Magistraturii care arată cum tratează justiția din România cazurile de abuz sexual cu victime copii. În ședința din 27 iulie, plenul CSM a aprobat Raportul Inspecției Judiciare privind „Practica instanțelor de judecată şi a parchetelor de pe lângă acestea în investigarea şi soluționarea cauzelor privind infracțiuni la viața sexuală cu victime minore”.

Mai jos se prezintă câteva dintre concluziile raportului de 323 de pagini, un document-radiografie a felului în care justiția din România se raportează la infracțiunile sexuale cu victime copii sau adolescenți. 

Un bărbat depune plângere că fiica lui de 13 ani și 11 luni a fost violată de un adolescent de 16 ani. Dosarul este înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Craiova în 2015.  Copila este audiată, pentru prima dată, abia la trei luni după ce tatăl ei face sesizarea. Aceasta le povestește anchetatorilor că „a fost răpită de mai multe persoane și constrânsă la raportul sexual, că s-a insistat asupra ei toată noaptea pentru a întreține raporturi sexuale cu unul dintre răpitori și a cedat după ce i s-a spus că tatăl său a fost de acord cu o eventuală relație cu autorul”. 

Fata este audiată, din nou, după doi ani, în absența unui avocat. În sală mai e tatăl ei, „cu privire la care existau indicii că ar fi consimțit ca relația dintre fiica sa și agresor să debuteze în maniera descrisă de victimă”.  Copila declară că, între timp, se căsătorise cu agresorul și că este gravidă.  Procurorii decid să schimbe încadrarea juridică a faptei din viol în act sexual cu un minor. Apoi clasează cauza.

CSM: Orice act sexual cu un minor sub 14 ani să fie considerat viol   Este unul dintre sutele de cazuri analizate în raportul Inspecției Judiciare, care poate fi citit integral aici. CSM l-a făcut public pe 27 iulie. Documentul a fost obținut și analizat de jurnaliștii publicației independente Dela0 încă de la jumătate lui aprilie. 

Raportul, realizat în urma unui control dispus de CSM în iunie anul trecut, arată că instanțele din România nu au o practică unitară privind soluționarea cauzelor de abuzuri sexuale în care victimele sunt minore. În situații similare, unii judecători decid că e vorba de un act sexual, în care victima și-a exprimat un consimțământ valabil, în timp ce alți judecători consideră că a fost vorba de viol.

„Principalele dificultăți (în anchetarea acestor cazuri, n.r.) derivă din dovedirea constrângerii, atât fizice, dar mai ales psihice asupra victimelor și a valabilității consimțământului exprimat de victimele minore, prin raportare la vârsta acestora”. Mulți dintre copiii care trec prin trauma unui abuz sexual sunt, adeseori, retraumatizați de contactul cu instituțiile care ar trebui să le facă dreptate și să îi protejeze, mai arată documentul. 

În paralel cu aprobarea acestui raport, CSM a trimis ministrului justiţiei o propunere de modificare a Codului Penal, pentru introducerea unui prag de vârstă de la care se prezumă că minorii pot consimţi un act sexual.  Orice act sexual cu un minor sub 14 ani să fie considerat viol, cere CSM.

Iată care sunt principalele concluzii ale raportului Inspecției Judiciare: 1. Din peste 18.000 de dosare privind abuzuri sexuale cu victime minori, mai mult de 12.000 au fost clasate În perioada 1 februarie 2014  – 29 iulie 2020, au fost înregistrate, la parchetele din țară, 18.549 de sesizări privind abuzuri sexuale cu victime minore. Dintre acestea, 12.636 au fost clasate, iar pentru 2.279 de dosare s-au dispus soluții de renunțare la urmărirea penală. Ceea ce înseamnă că în peste 80% din cazuri nu s-a ajuns în instanță.

Doar 3.496 dintre sesizări au fost finalizate prin trimiterea în judecată a unor inculpați.  2. Unii copii nu conștientizează că sunt victime ale abuzurilor sexuale Unii dintre copiii și adolescenții care sunt violați sau agresați sexual nu conștientizează că sunt victime ale unor abuzuri, din cauza lipsei sau a cunoștințelor minime cu privire la viața sexuală, precizează raportul.  Din acest motiv, ei pot declara că au fost de acord să întrețină acte sexuale, fără să înțeleagă, de fapt, ce înseamnă să își dea consimțământul.

De asemenea, mulți dintre ei sunt atât de obișnuiți cu violența fizică, încât abuzul sexual pare doar o prelungire a acesteia. În astfel de situații, sesizarea împotriva autorului se face cu întârziere, „realizându-se, de cele mai multe ori, nu de către victimă, ci de terțe persoane, cu precădere de către unitățile spitalicești unde aceasta a dat naștere unui copil”. Unii dintre copii nici nu conștientizează că sunt victime ale unor abuzuri 

Abuzuri sexuale asupra unor copii de 7 ani, anchetate ca acte sexuale consimțite Sunt cazuri, deși izolate, conform raportului, în care abuzuri sexuale asupra unor copii foarte mici, de 7, 8, 9 ani, sunt judecate ca acte sexuale consimțite, nu ca violuri. Anchetatorii consideră, în aceste dosare, că minorii respectivi au putut exprima un consimțământ valabil privind actul sexual. Extras din Raportul Inspecției Judiciare

De altfel, într-un caz recent de abuz sexual din Ploiești, în care victima avea 10 ani, surse judiciare au declarat pentru Agerpres că fetița ar fi „recunoscut” că a acceptat să întrețină relații sexuale cu agresorii. 4. Anchetatorii aleg să ignore abuzurile sexuale asupra unor copii, tratându-le ca o „tradiție” a unei etnii Fetele din unele comunități de romi, „căsătorite” la vârste foarte fragede, nu sunt considerate de către autorități victime ale unor abuzuri sexuale, fiind invocată „tradiția” etniei și inducându-se „ideea unei stări de normalitate”, arată raportul. În aceste cazuri, victimele minore sunt lipsite, de multe ori, de orice protecție. Sunt abandonate atât de părinți, cât și de autorități. 

Aceste fapte ajung să fie cercetate datorită sesizărilor formulată de spitalele clinice unde persoane de sex feminin de vârste fragede, de cele mai multe ori sub 14 ani, se prezintă pentru a naște ori a face întrerupere de sarcină sau cu afecțiuni în sfera urogenitală. Din Raportul Inspecției Judiciare: Anchetatorii consideră, adesea, că aceste victime și-au dat consimțământul, încadrând faptele la „act sexual cu minori”. 

În realitate, aceste victime sunt în „imposibilitatea de a se împotrivi în fața unei constrângeri care a devenit tradiție și a fost asimilată normalității”. 5. Agresori care profită de condițiile precare în care trăiesc victimele Profitând de vulnerabilitatea lor, agresorii le oferă minorilor „diferite avantaje materiale (sume de bani, o locuință, posibilitatea de a se juca pe calculator, de a se plimba cu bicicleta, mâncare, haine)”, în schimbul acceptării unor acte sexuale.

În aceste cazuri, deși victimele își dau acordul, aparent, anchetatorii ar trebui să țină cont de existența unei „constrângeri morale” în încadrarea faptelor respective ca viol sau act sexual cu minori, menționează autorii raportului.  În multe dintre cazurile de abuz sexual, victimele provin din familii dezorganizate, fiind lipsite de „ocrotirea părintească”, ceea ce le permite agresorilor să „abuzeze de influența lor”.

Minorii nu reclamă uneori abuzurile pentru că se tem că rămân singuri, fără locuință, fără sprijin financiar.  Sunt obligați să aleagă între „a accepta un raport/act sexual” ori a rămâne singuri, „fără ocrotirea unui adult, fără resursele materiale necesare traiului zilnic”.  6. Audierea victimelor minore se face, de multe ori, în condiții improprii, generând traumatizarea acestora Copilul abuzat și familia lui trec, de multe ori, printr-un adevărat „calvar”, de la momentul sesizării faptei până la o eventuală condamnare a agresorului, arată raportul.

Audierea se face în „medii neprietenoase”, de către funcționari care nu au beneficiat „de o pregătire specifică pentru abordarea adecvată” a victimei. Se obține astfel o „declarație în care formularea copilului este filtrată și reformulată”.  În cadrul Parchetelor din România, existau doar 5 camere speciale pentru audierea minorilor, în martie.  7. Victime minore ale unor abuzuri sexuale, audiate în mod repetat

În unele cazuri, copii care au fost abuzați sexual trebuie să povestească experiența traumatică, în fața anchetatorilor, și de 5-6 ori, în decursul a mai multor luni sau chiar ani. O fetiță de 12 ani, victimă a unui viol, a fost audiată inițial în prezența mamei, apoi a fost reaudiată încă de 5 ori, în prezența mamei și avocatului de oficiu, aceasta prezentând variante diferite la fiecare dintre audieri, arată raportul.

Dosarul a fost înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Baia de Aramă în 2015. Victimele revin, uneori, asupra declarației inițiale, „ca urmare a trecerii timpului ori a presiunii realizată de autor sau chiar de familia victimei în intervalul dintre audieri”. În sălile de judecată, victimele sunt, de cele mai multe ori, audiate în prezența agresorului și a avocatului acestuia, menționează raportul.

S-a prezentat în luna mai cazul unei fetițe de 9 ani, abuzată sexual, care a fost supusă, în instanță, unui tir de peste 50 de întrebări de către avocatul inculpatului. Întrebări sunau așa: „Ți-a băgat mâna în chiloței?” sau „Doamnei polițist i-ai spus că nu ți-a băgat mâna în chiloței, care este adevărul și de ce ai spus altfel?”.

Audierile în aceste condiții duc la „adevărate atacuri de panică, traume și blocaje” în rândul copiilor victime.  Judecătoria Baia de Aramă 8. Instanțele nu au „criterii generale de apreciere a valabilității consimțământului” În unele cazuri, judecătorii au considerat ca fiind valabil consimțământul victimelor minore, chiar și când acestea aveau vârste foarte fragede, însă prezentau „o dezvoltare somatică precoce”.  Adică, un fel de „era bine dezvoltată pentru vârsta ei”.

Vârsta persoanei vătămate era de 12 ani, însă aceasta avea o dezvoltare somatică precoce, respectiv o greutate de 68 kg și o înălțime de 1,60 metri, la data examinării medicale. Din dosarul nr. …828/2019 al Judecătoriei Topoloveni: Extras din Raportul Inspecției Judiciare Când analizează dacă victima a oferit sau nu un consimțământ valabil, „este absolut necesar” ca organele judiciare să stabilească dacă „victima minoră a înțeles sau nu semnificația actului sexual și a tuturor consecințelor pe care acesta le implică pentru persoana sa, evoluția ei fizică și emoțională”, menționează documentul. 

Altfel spus, chiar dacă copilul declară că a consimțit la un act sexual, anchetatorii trebuie să stabilească dacă minorul înțelege implicațiile actului respectiv.  Judecătoria Topoloveni 9. Evaluarea psihologică a victimei ar trebui să devină obligatorie „Opinia unui specialist are o importanță covârșitoare în evaluarea unor eventuale traume psihice ale minorului, în realizarea unei veritabile radiografii a psihicului victimei, în unele cazuri inclusiv asupra credibilității sale”, se menționează în document.

Practica analizată a arătat că, în condițiile unui probatoriu redus, „evaluarea psihologică a victimei a avut un rol important în aprecierea asupra valabilității consimțământul exprimat de aceasta”, precizează raportul. 

Din acest motiv, autorii recomandă ca evaluarea psihologică a victimei să devină obligatorie în dosarele de abuz sexual cu victime minore. 10. Audierea minorilor ar trebui să se facă doar în prezența unui psiholog/specialist în consilierea victimelor Actualele dispoziții ale Codului de Procedură Penală nu instituie obligația participării unui psiholog sau reprezentant al Direcției de asistență socială și protecția copilului (DGASPC) la procedurile judiciare în care victimele sunt minori. Articolul 111 alin. (6) prevede anumite reguli în acest sens, dar cu caracter facultativ, „când este posibil”.

Audierea în incinte speciale și prezența unui psiholog/specialist în consilierea victimelor ar trebui să devină obligatorie la audierea minorilor abuzați sexual, se menționează în raportul Inspecției Judiciare.

Sursa știre: libertatea.ro

Sursa foto: Facebook-Libertatea

Articole Similare

Comentarii

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Instagram

Most Popular