Campionii lumii la Robotică vin din România! Se finanțează singuri, Guvernul le-a dat doar felicitări, în ciuda performanțelor remarcabile obținute de-a lungul timpului. Succesul se bazează pe entuziasmul și sacrificiile personale ale copiilor și al coordonatorului lor, profesorul universitar Ionuț Panea/
Campionii lumii la Robotică vin din România! Își plătesc singuri deplasările
Sunt campionii lumii la robotică, sunt români și ne mândrim cu ei. Echipa de Robotică a României AutoVortex a reușit o performanță istorică în urmă cu câteva zile: locul I la Campionatul Internaţional de Robotică desfăşurat în SUA, la Chicago.
Întorși acasă cu aurul, tinerii coordonați de Ionuț Panea au fost felicitați de toată lumea, inclusiv de Premierul Cîțu. Cu toate acestea, atunci când a venit vorba de o mână de ajutor din partea statului pentru cei care ar putea face din robotică un brand de țară, autoritățile au ridicat din umeri.
Nu sunt bani, e pandemie, robotica e atipică și lista scuzelor continuă la nesfărșit.
Își plătesc singuri deplasările, fac eforturi uriașe pentru a-și achiziționa materialele necesare, muncesc ore întregi în fiecare zi pentru a aduce o schimbare notabilă în domeniul roboticii, iar susținerea din partea statului vine doar sub formă de felicitări.
Autovortex a apărut în urmă cu zece ani, dintr-o întâmplare fericită. La început lucrau în garaj, destul de stângaci, cu echipamente improvizate. Au reușit să realizeze primul robot în doar o săptămână, cu care s-au și calificat la Campionatul Mondial de Robotică din America.
Hotărâți că vor să se perfecționeze în această direcție, au muncit enorm, au urmat nopți nedormite, experimente eșuate, uși închise, dar au ajuns și la rezultatele mult dorite.
Au fost interziși la competiții din Europa
Au devenit atât de buni că au fost interziși la competiții din Europa. ”Nu mai avem voie să concurăm absolut nicăieri că nu se mai înscriu oameni noi fiindcă îi bat românii de la Autovortex”.
Campionii de la Autovortex au propriul lor sistem de învățământ. Fără a avea un program fix, cu un stil de lucru destul de libertin, experimentează constant, învață unul de la altul pe baza mentoratului, socializează, merg pe un stil de învățare pornit din joacă și reușesc să obțină rezultate remarcabile.
„Mai mult accent pe practică”, susține coordonatorul.
Consideră că robotica ar putea fi o rampă de lansare și ca brand de țară și pentru tineret și plănuiesc să-și deschidă o firmă în acest domeniu.
Părinții fac eforturi supraomenești
Acesta e și motivul pentru care nu ar accepta să lucreze pentru Uipath și Daniel Dineș, fiind convinși că pot face lucrurile din propria viziune și mult mai bine.
S-au întors de la Chicago și a urmat un val de mesaje de felicitare din partea autorităților române. Toți i-au lăudat pentru succesul lor, dar nimeni nu a pus umărul pentru susținerea acestei performanțe.
Părinții tinerilor cu minți sclipitoare sunt cei care fac eforturi supraomenești pentru a-i finanța în deplasări, pentru a-i ajuta cu bani pentru echipamente și toate cele necesare.
În tot acest timp, statul caută scuze să nu se implice. „E pandemie, nu avem bani, robotica e atipică, dar măcar să simțim că există o deschidere”.
Ionuț Panea, coordonatorul echipei României de Robotică Autovortex, a povestit cum au reușit o asemenea performanță și ce se ascunde, de fapt, în spatele succesului campionilor mondiali.
Pe lângă proiectul său de suflet care i-a adus o reușită incredibilă, Ionuț Panea mai are o activitate. Este profesor de finanțe la Academia de Studii Economice din Bucuresti.
A ajuns să pună bazele Autovortex în urmă cu zece ani, dintr-o pură întâmplare, dar care a schimbat radical parcursul a mii de tineri până în prezent.
O întâmplare fericită
„Nu pot să zic că am avut această pasiune de mic. Nu îmi doream neapărat să construiesc roboți. Așa a fost să fie. Acum aproape zece ani de zile am primit o ofertă destul de interesantă de la directorul liceului din Voluntari, unde locuiesc eu. Mi-a zis, uite, școala noastră a fost înscrisă la un concurs internațional de robotică.
Ne-au adus o cutie, niște piese, dar nu prea putem să mergem mai departe. Și m-a întrebat dacă aș vrea să mă ocup de copii. I-am explicat că eu nu prea știam să programez, nu știam să construiesc, eram un simplu economist, să zic că poate mai aveam aptitudini tehnice, dar atât. Și mi-a zis: Hai, Ionuț, că mi-ai pus tu un Windows, hai să încercăm.
Și m-am dus, i-am cunoscut pe copii, ne-am împrietenit foarte repede și în mai puțin de o săptămână am reușit să avem un robot funcțional, cu care am câștigat locul I și cu care ne-am calificat la Campionatul Mondial din America. A fost o experiență inedită și atunci.
Nu am terminat ultimii, dar nici primii, undeva la mijloc. Dar am fost uimiți de căldura cu care am fost primiți, echipele erau comunicative. Noi credeam că la un concurs fiecare e pentru el, nu te ajuți, nu zâmbești, dar am văzut că există și o latură mai umană”, a povestit Ionuț Panea, conform româniatv.net.
„Apoi am rămas cu copiii și cu piesele și am continuat la mine acasă, lucram în garaj. Era micul nostru loc intim unde construiam roboți, ne distram râdeam și cam așa am învățat noi să socializăm.
Eu nu mai lucrasem cu copii la un proiect de genul și nici nu aveam un model, adică să citesc o carte în care să mi se explice mură în gură toți pașii. A trebuit să experimentăm noi.
Lucrurile au evoluat, acum cinci ani de zile am reușit să aducem concursul în România, în acel an am mentorat 54 de echipe în toată țară. Am făcut o caravană, noi ne plimbam cu robotul nostru de atunci să-l arătăm copiilor, să le arătăm la ce concurs ar putea și ei să participe, să construiască ceva de la zero, să nu le zică nimeni cum se face, dar să facă ceva diferit.
Momentan sunt peste 200 de echipe în România. Nu vă imaginați că toate sunt super calitative, e mai mult cantitate, dar fiecare hotărăște cât de mult trage.
Noi ne-am axat pe performanță, avem un sistem spartan, aducem copii, încercăm să-i învățăm toate tainele roboticii, de la asamblat, la programat, cum să se descurce în echipă, cum să-și gestioneze emoțiile, efectiv toate trăirile care sunt într-o echipă.
Aici, în hub, avem lumea noastră, cu sistemele noastre, glumele noastre. Stilul nostru dă rezultate. Noi ne dorim foarte mult să câștigăm, știm că investim atât timp, resurse și emoții, e normal să vrem să luăm locul I. Și noi asta ne-am setat ca obiectiv, suntem campioni și vrem să rămânem campioni”.
”Au blocat IP-urile de România”
”Au fost multe foarte abuzuri care ni s-au făcut. Într-un an am fost în Canada, de exemplu, am câștigat locul I. Culmea, ne-am aliat cu canadienii împotriva americanilor și după nu ne-au mai primit acolo.
Inclusiv au blocat IP-urile de România să mai intre pe site-ul concursului. Și nu ne explicam de ce. Nu am greșit cu nimic, doar am câștigat. Am stricat o tradiție fiindcă ei știau că americanii câștigă întotdeauna. Am câștigat noi și candienii. Dacă nici așa nu e bine…
În Israel, la fel, ne-am dus la concurs în primul an în care s-a ținut, am câștigat locul I. Fiecare echipă primește o măsuță, un stand. Cu cine te împrietenești? Cu vecinul din stânga și din dreapta.
În stânga era o echipă din Nigeria și în partea cealaltă era o echipă din Israel. Noi nu știam că era dintr-o zonă proaspăt colonizată, din fosta Palestina.
Și noi când am jucat finala ne-am aliat cu cei din Israel, pe ideea că vorbeam, mâncam împreună, râdeam împreună, așa am zis hai să jucăm împreună. Am câștigat și organizatorii au decis că noi ne-am fi aliat cu Palestina împotriva Israelului. Și așa am primit trei ani interdicție.
”Noi stăm până târziu la hub, uneori 2-3 noaptea”
În Europa nu mai avem voie să concurăm absolut nicăieri. Ne-au zis în față că le timorăm copiii și că din cauza noastră programele lor nu pot să crească. Că nu se mai înscriu oameni noi fiindcă îi bat românii de la Autovortex.
Având stilul nostru dominant, îi terminăm psihic și că ei nu sunt învățăți să reziste la stres, la emoții și la ritmul nostru alert. Asta e stilul nostru, l-am perfecționat, fiindcă ne-am dat seama că dacă te sacrifici, stai și muncești, uneori chiar și noaptea, ai rezultate.
Dacă ne-am fi dus pe banii Primăriei sau pe banii statului, poate n-aveai nicio tragere că nu te trăgea nimeni la răspundere ce rezultate ai avut. Pe când așa fiecare copil știe cum se sacrifică familia, cât de greu e să-ți găsești un sponsor.
Și e păcat să te duci undeva unde să nu ai un rezultat bun. Asta am încercat să le inspir și copiilor, dorința de a câștiga, dar nu absurdă. Ci pe ideea că dacă tu muncești, te-ai sacrificat și se vede clar că ești cel mai bun, poți face un efort în plus ca să ți se și confirme acest lucru.
Noi stăm până târziu la hub, uneori 2-3 noaptea. Majoritatea copiilor revin cu drag, mențin ritmul. Și eu stau cu ei noapte de noapte, îi duc acasă. Sunt unele sacrificii, sigur, nu m-a obligat nimeni să le fac, dar îmi place.”, a mai spus Ionuț Panea, potrivit sursei citate.
Sursa știre: capital.ro